Știință și Credință

Ce este știința?
Ce este cunoașterea, adevărata cunoaștere?

Noi, oamenii, am dezvoltat până în ziua de astăzi nenumărate instrumente și metode pentru a putea prezenta și dovedi existenta evenimentelor din noi și din jurul nostru într-un mod ce poate fi recunoscut științific, conform pri cipiilor stabilite de oameni. Odată cu progresul dezvoltării tehnologice, acest nivel al cunoașterii se va lărgi în continuare. Teoriile propuse odinioară de către asa-zișii oameni de știință sunt anulate sau revizuite. Se lucrează tenace la aceasta, … la a se vrea să se stăpânească totul prin cunoaștere. – Însă, care este câștigul?

Dacă lăsăm la o parte cuceririle care au drept scop să ne ușureze și să ne îmbunătățească viața pământească, ce valori ale eternității ne rămân atunci?

Ca oameni, nu putem fi comparați cu mașinile. Purtăm în noi o personalitate cu totul individuală. Chiar dacă și noi suntem puși în mișcare și întreținuți de energie, ca și produsele mașinale ale științelor.

Însă de unde provine această energie?
De unde se alimentează ea?
Cum am putut lua cândva ființă, de unde provine marele plan de construcție pentru natura ce ne înconjoară, fără de care nu putem trăi și nu am putea deloc exista? Unde mergem după moartea noastră pământească?

Faptul că după moartea noastră pământească nu se poate termina totul, a stabilit în principiu deja știința, prin postularea așa-numitului principiu al conservării energiei, care afirmă că energia nu poate fi nici creată și nici distrusă.

Fără îndoială, putem simți în noi că trebuie să existe ceva mai mult decât am vrea să dovedim științific, să disecăm în părți individuale și abia astfel să le recunoaștem existența. Să ne gândim la gândurile noastre, la viața noastră sentimentală. Cât de des nu percepem chiar și gândurile altora, care vor să ne însoțească cu iubire în situații dificile, sau poate chiar vor să ne influențeze în mod dăunător din exterior. Cât de adesea nu trăim situații în care în noi urcă amintiri care nu au absolut nicio legătură cu viața noastră pământească actuală. Este ca o percepție și ca o trezire din nou la viață a unor experiențe trăite cândva, fapt care indică o existență pământească trăită deja înainte. Iubirea pentru un copil, pentru un seamăn este atât de puternică, ... și totuși nepalpabilă, de nereprodus științific. Revelațiile și inspirațiile zboară efectiv spre noi și ne permit adesea să realizăm în muzică, artă, poezie și creativitate lucruri cu totul surprinzătoare chiar pentru noi înșine.

Dacă privim mediul nostru înconjurător, natura, atunci trebuie ca noi, oamenii, să începem totuși să observăm că de fapt nu noi suntem stăpânii acestora, ci că aici trebuie să existe o putere mai înaltă. În fond, tot ceea ce înconjoară și chiar noi înșine a luat cândva naștere fără participarea noastră.

Chiar dacă astăzi oamenii obișnuiesc să se poarte atât de imoral cu propriile corpuri, pare să existe o forță care încă le întreține. – Însă putem să ne bazăm veșnic pe ea? Putem să ne împotrivim legilor existente și ușor de recunoscut ale naturii, fără să ne așteptăm la consecințe? Niciunui om onest nu i-ar veni așa ceva în gând, în contextul legilor pământești ticluite de oameni.

În ceasurile de odihnă ale echilibrului cotidian între profesie, familie și prieteni, pare adesea ca Eul nostru interior să se facă din nou simțit. Acest fapt trebuie recunoscut de noi și respectat. Să-i dăm mai mult spațiu, și vom vedea foarte repede câtă bucurie, câtă pace, câtă fericire și câtă liniște sufletească ne dăruiește.

Ce sens mai au cuceririle noastre pământești, dacă tot va trebui să părăsim din nou acest pământ? Nu are de asemenea sens să recunoaștem și legile care stau deasupra a tot ce este pământesc? Să ne conformăm forței ce stăpânește totul?

Multe învățături religioase au fost deja întemeiate. Profeți au venit să aducă explicații oamenilor în timpurile de demult. Însă a fost ceva incomplet. Lacunele nu puteau fi închise, cerând în loc credință necondiționată.

Însă acolo unde e vorba despre valori ale eternității, aceasta nu poate fi suficientă. Fără o logică lipsită de lacune nu există nici trăinicie și nici armonie.

Dacă vom căuta, vom găsi legitățile care pătrund natura și pe noi, oamenii. Dacă mai căutăm în continuare, vom găsi și originea tuturor legilor și a întregii vieți. – Numai cine caută aceasta, va găsi!

La fel ca în studiul științelor pe pământ, trebuie să ne străduim ca în marile lucruri să recunoaștem și să respectăm rapoartele și originea. Numai atunci când credința devine și convingere în om, aduce un adevărat câștig în existența omului.

Un ajutor nemăsurat este esențial pentru noi, oamenii. În Lumina Adevărului este luminată întreaga devenire și trecere, este descris întregul început și fiecare sfârșit, lăsând astfel să se presimtă forța Creatorului, ce stă deasupra tuturor lucrurilor. –

Cu cât mă adâncesc mai mult în aceasta, cu atât mai mult mi se permite să trăiesc structura creației, cu atât îmi înțeleg mai bine scopul existenței, cu atât mai mult crește în mine recunoștința pentru cele acordate. Drumul care se află în fața mea l-am găsit în Mesajul Graalului.

  Elisabeth Maria Bernhardt

Așezământul Graalului Vomperberg
Austria, Decembrie 2023